Am ras cu lacrimi. Am ras cu lacrimi pentru ca mi-a adus aminte de naivitatea de care dispuneam la acea varsta. De lumea in care traiam, de modul in care imi petreceam timpul, de acele bucurii, cum ar fi fost o moneda de 5000 lei (vechi) ce imi dadea mama dupa o fapta buna, de care imi cumparam o groaza de chestioare. De modul in care puneam absolut totul la suflet si ma afecta pana si moartea unui tantar.
Revenind la declaratii.. acestea sunt deosebit de amuzante, si sunt sigur ca veti fi de acord cu mine.
2 comentarii:
Foarte tari :))) Ce vremuri erau candva. Nu aveam nicio grija, niciun stres. Acum lucrurile s-au schimbat.
Da. Cam trist. Din cate imi aduc aminte in clasa a 5-a stiam sa scriu. Nu ma mai mira nimic la generatiile astea fragede.
Trimiteți un comentariu